Despre noi

Autor Adriana M. Urdoi

Sunt mamă, soție și fiică, iar poveștile cu Dovlecel sunt darul meu pentru generațiile viitoare.

Poveștile cu Dovlecel s-au născut din iubirea mea pentru natură și literatură și din dificultatea de a găsi în cărțile prezente pe piața din România, a unor povești care să sădească iubirea pentru plante în sufletul copiilor mei și să îi învețe vocabularul necesar exprimării emoțiilor.

Cred cu tărie că un copil care își poate identifica trăirile și eventual cunoaște și mecanismele prin care să le poată procesa, este un copil fericit, care se dezvoltă armonios. Mai mult, știu că, pentru ca noile generații să protejeze mediul înconjurator, empatia față de plante trebuie cultivată. Sper ca Poveștile cu Dovlecel să fie acel instrument care să îi ajute pe părinți în a-și ghida copiii prin acest fantastic univers al plantelor.

Adriana Urdoi
Adriana Urdoi

Sunt Româncă, născută în București. Încă din școala primară scrisul m-a atras, găsind în paginile (atunci) mâzgălite cu cerneală oportunitatea de a fi altcineva, altcândva, altundeva. Printre primele mele experiențe narative au fost povești despre vampiri și poeme despre iubiri neîmplinite sau vise neatinse. Cu timpul, deși dorința de a mă exprima în vers sau proză s-a mai estompat, aceasta nu a dispărut niciodată.

Odată ce am plecat în Țările de Jos am devenit pentru prima oară mamă, iar universul mi s-a schimbat și poveștile au reluat un loc important în viața mea.

Poveștile au fost metoda mea instinctivă de a îmi învăța, ghida și educa copilul prin marea de provocări cu care se confruntă un copil de 3 ani. În plus, nu de puține ori, atunci când observam proasta calitate a cărților (de altfel in marea lor majoritate traduse) de pe piața de literatură pentru copiii sub 5 ani din România, inventam povești și dialoguri pentru fiul meu, cu dorința de a îl ajuta astfel să învețe să vorbească Limba Română.

De aici și până la a scrie Povești cu Dovlecel a mai fost doar un pas:

Eram în mașină, gravidă cu al doilea copil și ne întorceam dintr-o vizită de la niște prieteni din Franța, când copilul, plictisit fiind, mi-a cerut să îi spun o poveste. Nu aveam nicio carte cu noi în mașină astfel încât m-am gândit că dacă tot trebuie să inventez o poveste, măcar să fie cu un personaj care să îi placă lui. Așa că l-am întrebat despre ce ar vrea să fie povestea, iar el mi-a dat cel mai bun răspuns cu putință: Pampoen (Dovleac in neerlandeză) Pompier. Acela a fost momentul în care personajul Dovlecel a luat viață, iar de atunci și până acum (dupa aproape doi ani și încă un copil) Dovlecel a învățat cum să devină pompier, cum să își ceară scuze, cum să nu îi fie frică de umbre și multe altele, învățăminte pe care suntem gata să le împărtășim cu o lume întreagă.

Sper ca și pentru voi seria de Povești cu Dovlecel să fie un motiv de a petrece seri frumoase împreună cu copilul, o oportunitate de a discuta și descoperi, un ghid și o poartă către un sine creativ!

Ilustrator Anna E. Puiu

Iubirea pentru povești și talentul de a desena, le am de la mama, aceasta este moștenirea mea.

Anna Puiu

Unele dintre cele mai frumoase amintiri ale copilăriei mele, pe care le văd în cele mai minunate culori și le aud în cele mai armonioase note, sunt amintirile în care mama îmi citea înainte de culcare povești care de care mai minunate. Această amintire m-a purtat în a urma Facultatea de arte și a spera că într-o zi mâna mea va ghida imaginația copiilor pe tărâmurile fantastice ale celor mai frumoase povești.

Poveștile cu Dovlecel au reprezentat pentru mine o oportunitate de a îmi începe cariera de ilustrator pentru cărți de copii cu un proiect în care cred și mă regăsesc. Mamă fiind și eu a unei fetițe, am observat că cel mai bun mod de a o învăța este prin puterea exemplului. Cărțile cu Dovlecel crează acest exemplu într-un limbaj ușor de urmărit și înțeles pentru copii. Ilustrațiile mele au fost concepute pentru a reda momentele cheie din poveste și a îi ajuta pe copii să învețe prin metoda învățării vizuale care s-a demonstrat a fi foarte eficientă încă de la o vârstă foarte fragedă și fiind printre primele metode de învățare deprinse de cei mici.